1. Ce iubire jertfitoare, Salvatorul a avut;
Iar acela ce-o cunoaște, e de sus, din nou născut...
Tu ce te-ai născut pe cruce, izvorăști din Mielul Sfânt,
Tu revarsă pace-n suflet, zbuciumat, adesea frânt.

R: Doamne, Tu să-mi dai iubire
Din izvoru-Ți nesecat;
Simțuri sfinte într-un suflet:
Nobil, mare și curat!

2. Fructe sfinte dă-ne nouă, ele-n veci vor dăinui;
Bucurie, pace dulce, ce în veci nu vor pieri.
Tu iubire ce în lume, în dispreț adesea cazi,
Vino, locuiește-n mine, mă condu, Tu, pas cu pas.

3. Tu, Iubire sfântă, mare, ești podoaba celui drept.
Bunătatea Ta îl face, tot mai bun, mai înțelept.
Tu ești titlul, Tu ești chipul, Dumnezeului preasfânt...
Eu sunt slab, dar mă ajută, să Te am pe-acest pământ.

4. Tu-mi fii stâncă neclintită în al mării groaznic val.
Dă-mi credință multă, Doamne, să ajung cerescul mal.
Tu îmi dă curaj la luptă ca să-nving al meu dușman,
Mă condu, Iubire sfântă, până la al Tău liman.

I: Cântările Triumfului, cântarea 135
Compozitor: D. T. Tauner